sâmbătă, 29 mai 2010
Cateva imagini
Undeva dincolo de Bolovanu.
Desi imbarcare o face mai greu....
De mic a inceput sa mearga pe atv !
Din trecut
Un scurt popas.
Fiind aglomerat la Moll, am mers catre Berzunti.
Venind de pe traseu...amanunte nu mai stiu.
Eram cu Sorel pe Magura cand am gasit creatura din imagine. Un timp nici noi nu am stiut sigur ce este, doar ca avea cateva ore de cand vazuse prima data lumina zilei. ne-am hotarat sa-l adoptam si pentru ca si-a petrecut primele ore din viata in cutia atv-ului, l-am numit Cuttiuta. Pana sa treaca pe hrana solida, consuma exagerat, la fiecare 3h trebuia incarcat, si combustibilul folosit era mixt (lapte + ceai de menta) altfel riscam sa-i gripam motorul ...si asa destul de mic.
Abia dupa o luna am mi-am dat seama ca este un pui de capra, si e chiar baietel...acum are cam 600cc si o duce bine-mersi.
Propunere
Astept comentariile celor interesati.
miercuri, 26 mai 2010
Marea ieşeală de rusalii
De Rusalii am hotărât cu Sorel să facem o ieșire pana la Vrancea, la care din păcate am participat numai noi doi şi atv-urile. Ca sa va faceți o idee am parcurs circa 72,8 Km într-un sens pe traseul: Tg.Ocna - Coşna- Bahna- Oituz - Bogdaneşti- Caşin-Mănăstirea Caşin- Scutaru-Curiţa -Câmpuri (Peco ieşire) unde am alimentat cu circa 7 litri cat a consumat motorul. Ca prin minune am scapat neplouați tare, cei câțiva stropi care au căzut nefăcându-ne probleme.
luni, 24 mai 2010
...O poveste pentru adormit ATV-istii
Munti Berzuntiului! Asta e! Orice ATVist trebuie sa treaca pe acolo cel putin o data. Ca musulmanii la Mecca. Si Vilcele! Vilcele cu toate surpaturile ei, cu sute de carari sapate in piatra si lut de copitele caprelor care urca si coboara strecurandu-se cu greu printre arbustii teposi in cautarea unui petec de iarba. Cunoastem terenul. Avem si harti topografice doar ca muntii astia seamana asa de bine intre ei incat strangem cu grija hartile sa nu le mototolim si ne orientam dupa instinct. Desigur ca sa mergem mai departe trebuie sa trecem varful cel mai inalt. Urcam... Strabatem poteci, dealuri inalte, vai adanci colorate cu verde crud care se pierd in padure. Treptat potecile se transforma in carari iar cararile in gropi cu namol care ne inghit rotile. Urcam spre culmi. Motorul meu gafaie! Cupez trepta de greu. Abia inaintez prin covorul de frunze ude . Cuplez 4x4 si mai merg cativa metri. Patinez! As vrea sa cuplez 6x6 dar nu am in dotare, asa ca raman intr-un echilibru relativ, respirand incet de firca sa nu ma rastorn. Prietenii mei, care au prins pozitii mai stabile sar sa ma prinda! Cobor de pe ATV cu mana inclestata pe frana de mana .
-Intindeti troliul! Ma gandesc ca in timpul acesta oameni normali, cuminti, se plimba prin Moll, pasind pe pardoseli de marmura atent lustruite, urca si coboara cu scarile rulante ratacind fara adresa, doar ca sa-si omoare timpul cu ceva. - Gata! Sunt prins de copac. Acum pot sa expir... -Urmatorul! De data aceasta incercam sa ocupam o pozitie mai aproape de varf. Agatam troliul de copac si CF-ul incepe sa urce ajutat de motor. Mai avem cativa metri si ajungem. SMG se tine cu putere de ghidon ca sa nu alunece din sa. Sta aplecat inainte, in pozitie de atac la baioneta ca statuia soldatului roman. Mai castigam cativa centimetrii. Nu scoatem o vorba. Se aude doar scrasnetul metalic al troliului care se infasoara cu greu. Hotaram sa exploram urmatoarea portiune a traseului cu pasul. Aproape de varf trunchiul unui copac cazut la pamant ne cam taie elanul dar nu dezarmam...
-Il dovedim noi! Privim mai departe. Din zece in zece metri alti si alti copaci, falnici candva, stau culcati la pamant ca o frontiera.
Revenim la sentimente mai pasnice...
- Noi cum coboram de aici? Aceasta este intrebarea!
Replay! Troliul incepe sa scartie, la fel ca si la urcare, SMG sta tot in pozitia aplecat inainte doar ca e mai cuminte. Acum seamana mai mult cu partenera lui Leonardo di Caprio din Titanic care aflata la prova, infrunta vanturile, valurile, pe melodia interpretata de Celine Dion.
Atv-ul aluneca usor catre vale si cand simteam ca situatia este sub control se aude o trosnitura, cablul troliului se zvarcoleste prin aer ca un bici si ca intr-o pictura ecvestra, cal si calaret se pravalesc invaluiti intr-un nor de abur si praf.
Calaretul, pardon ATVistul, intr-o fractiune de secunda, timp in care probabil a retrait povestea vietii sale, a actionat toate sistemele de franare (pe care tocmai le reparaseram cu o zi inainte) si a reusit sa evite un dezastru. Uitam repede incidentul, revenim pe pajistea verde si facem popas. Apridem un foc din frunze si crengi uscate, perpelim cativa carnati si ne potolim foamea si setea.
Nici nu mai stim ce cautam, dar sigur, acolo sus pe acoperisul verde al micului orasel am gasit ceea ce nu au gasi si nu vor gasi vreodata oamenii aceia normali care se plimba prin Moll pasind pe pardoseli lustruite...
sâmbătă, 22 mai 2010
Ploua, ploua, ploua...
S-a incumetat cineva sa faca deplasarea? Oricum avem trimisul nostru special acolo, SMG, pe care il rugam sa ne tina la curent cu ce se intampla.
Daca aveti de gand sa iesiti in acest weekend dati un semnal!